Cum se poate sa nu acorzi un gol, desi mingea a fost in poarta? Este vorba despre un campionat mondial si nu de o joaca pe maidan, cu reguli aproximative, la mica intelegere a jucatorilor.

Blatter trebuie sa inteleaga ca aceste lucruri ucid fotbalul, omoara fairplayul si pun sub semnul intrebarii insasi esenta sportului - “cel mai bun sa castige”.

Rugby-ul s-a modernizat mai repede si a adoptat arbitrajul video pentru fazele litigioase care au influenta pe tabela de marcaj. De ce sa n-o faca si fotbalul?

Cum se spune in limba de lemn a antrenorilor, “a fost un test util, ne-am dorit mai mult victoria”. Asteptam meciul cu Franta.

Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca romanele sunt execrabil traduse - din engleza, se pare - de niste “no name”, ceea ce face ca initiativa editurii Adevarul sa fie un adevarat rateu. Daca tot s-au gandit sa le reediteze, o puteau face usor reluand intocmai traducerile aparute inainte de ‘89.

Pana si faza clasica cu “General Staff” (cartier general) tradus ca “Generalul Staff” poate fi gasita (parca in Monte Cassino sau in Lichidati Parisul), ceea ce duce in derizoriu povestea asta. Ii sfatuiesc pe toti doritorii sa nu-si cumpere volumele reeditate.

Jocul spaniolilor a fost la inaltime, combinatiile in viteza si pasele dintr-o singura atingere umilind pur si simplu Germania, mai ales spre final, cand se presupune ca echipa condusa ar trebui, totusi, sa atace. Germania n-a fost in stare.

Daca pe gazon a fost spectacol, comentariul meciului la TVR a fost in suferinta. Totul a inceput chiar de la prezentarea echipelor, cand Gradinescu a prezentat pentru Germania doar 10 jucatori in loc de 11, uitandu-l pe Podolski. O fi banuit el ceva, fiindca neamtul nascut in Polonia parca nici n-a fost pe teren. In continuare, a observat ca “Aragones a trimis pe teren aceeasi garnitura care a distrus Spania (!?) in semifinale”, dorind sa spuna probabil ca Rusia  a fost cea “distrusa”. Sirul gafelor a continuat in chiar primul minut de joc, cand am aflat din comentariul sau ca o aruncare de la margine era executata de nimeni altul decat Juande Ramos, fostul antrenor al Sevillei si actualul antrenor al celor de la Tottenham. Furat de emotie, i-a uitat pesemne prenumele lui Sergio Ramos, fundasul dreapta al Realului si al nationalei iberice. Vlad Enachescu a comentat mai putin avantat si n-a facut gafe. Oricum, uneori mai trebuie si chestii de astea ca sa-ti mai descreteasca fruntea.

Sper ca in finala sa castige fotbalul adevarat, adica Spania.

Este, pana acum, un Euro al (semi) surprizelor; singura dintre echipele pe care mai toti le vedeau in finala si care a si ajuns acolo este Germania. N-ar fi exclus sa si castige, desi dintre toate marile echipe prezente la Euro, Germania a jucat cel mai tern fotbal. A marcat cand a trebuit si, cu putin noroc, a trecut de Portugalia, care ramane totusi o dezamagire.

Sa vedem semifinalele

Recunosc ca si mie mi s-a parut la un moment dat ca putem trece mai departe; privind retrospectiv, a fost doar un foc de paie. Un meci cu Franta care a semanat cu asa-numitul “razboi ciudat” (perioada de la inceputul celui de-al doilea razboi cand armatele franceza si germana au stat fata in fata din septembrie 1939 pana in mai 40 fara sa se atace una pe alta), un  meci destul de bun cu Italia, cu un arbitraj favorabil noua si pe care ar fi trebuit sa-l castigam si in sfarsit o parodie de meci cu Olanda, care ne-a oferit sansa de a trece mai departe, sansa refuzata insa de echipa noastra, care a practicat un joc lipsit de orice sens.

Urmeaza calificarile la Cupa Mondiala din Africa de Sud si o noua “dubla” cu Franta. Ar cam fi timpul ca Piturca sa-si dea seama ca, pentru a castiga, trebuie sa ataci si sa renunte la o serie de jucatori demni de filmele cu Stan si Bran, cum ar fi Nicolita si Florentin Petre.

Cam atat despre fotbal, cand nu se joaca nimic, nici nu e nimic de comentat.

Dar nu asta voiam sa spun. Isi mai aminteste cineva cum, in noiembrie 1985, Anglia si Irlanda de Nord faceau un blat de mai mare rusinea pe vechiul Wembley, lasand Romania acasa? Uite ca roata s-a intors, cu o intarziere de 22 de ani, dar s-a intors. Irlanda de Nord nu s-a mai calificat de atunci la niciun turneu final de campionat european sau mondial (si nici nu cred ca se va mai califica prea curand), iar Anglia, pe care am batut-o constant, a ajuns sa depinda de Israel si de mirajul unor Mercedesuri oferite adversarilor ca sa se califice la un campionat dintr-o grupa altminteri usoara.

Finalul acestei grupe de calificare a fost de altfel de un ridicol greu de inchipuit. Mai intai Anglia pierde in Rusia, apoi Rusia, aproape calificata, nu reuseste sa bata Israelul in deplasare. Anglia jubileaza, dupa ce se rugase cu cerul si cu pamantul de israelieni sa nu se lase batuti de rusi. Cand credea toata lumea, inclusiv rusii, ca totul se incheiase, apare Croatia lui Bilic si castiga pe Wembley, facand vodca sa curga in valuri la Moscova. Culmea ridicolului ar fi fost sa se califice totusi Anglia in conditiile in care Rusia nu ar fi reusit sa bata Andorra (si era cat pe-aci). 

Culmea e ca Anglia a ajuns in aceasta situatie mai ales din cauza lui Steve McClaren, un antrenor destul de ageamiu, numit la nationala, alta coincidenta, dupa meciul Middlesborough-Steaua 4-2, un rezultat care a cantarit, se pare, decisiv, in desemnarea lui ca antrenor al echipei Angliei. Uite ca n-a mai fost in stare sa faca 4-2 cu Croatia. Dar poate ar fi reusit, daca pe banca ex-iugoslavilor ar fi fost Olaroiu…

PS: atentie la Croatia. N-as prea vrea sa ii avem in grupa la europene.