Despre Societe Generale, sine ira et studio

Am ezitat mult timp intre a scrie sau nu un entry de blog pe tema evenimentelor care au loc la Societe Generale. Ceea ce m-a hotarat a fost un articol pe care l-am citi ieri in Les Echos, si care se numea “Société Générale, chef d’oeuvre en peril”, in traducere libera, “Societe Generale, capodopera in pericol”. Este unul dintre putinele articole scrise sine ira et studio despre intamplarile petrecute acolo saptamana trecuta.
Articolul demonteaza scenariile absolut rocambolesti vehiculate in presa franceza si internationala (precum ca frauda e inventata anume ca sa acopere pierderile din subprime) si denunta confiscarea scandalului de catre establishmentul politic de la Paris. “Banca e linsata, in ciuda faptului ca niciun contribuabil n-a avut de suferit, niciun client n-a avut de pierdut, iar banca a facut, cu toate astea, profit” spune Isabelle Chaperon de la Les Echos. Intr-adevar, un aspect pe care multi il uita este faptul ca SocGen a facut profit. E adevarat, 700-800 de milioane fata de cele aproape 7 miliarde pe care le-ar fi anuntat in conditii normale, insa profit. Un articol surprinzator, in conditiile in care multi comentatori francezi au inceput sa dezvolte tema unei lumi financiare care “si-a pierdut mintile”, evocand un apropiat “sfarsit al istoriei” financiare (la propriu, nu in termenii lui Francis Fukuyama) si o iminenta reintoarcere la bankingul clasic.
Propensiunea catre populism si educatia pronuntat stangista a majoritatii francezilor (perceptibila chiar si la cei care se declara de dreapta) ma sperie uneori. Intr-o tara in care e un pacat sa fii bogat, un necaz de amploarea celui prin care trece acum Societe Generale i-a bucurat, de buna seama, pe multi. “Bouton trebuie sa plece”, se striga in centrele puterii din Paris. E ciudat totusi ca nimeni nu pare sa-si dea seama ca SocGen este o intreprindere privata si ca pastrarea sau indepartarea lui Daniel Bouton depinde in primul rand de increderea celor care l-au numit acolo: actionarii. Faptul ca el a fost reconfirmat de doua ori de pe 24 ianuarie pana acum mi se pare relevant din acest punct de vedere. Personal, tactica adoptata pentru a inchide pozitiile deschise de Kerviel si pentru a gestiona aceasta lovitura mi se pare excelenta. Inclusiv faptul ca actorii politici nu au fost anuntati decat in ultima clipa. O scurgere de informatii ar fi fost, probabil, catastrofala, iar amploarea crahului, insurmontabila.
Faptul ca un trader complexat si frustrat si cateva deficiente ale sistemului de control s-au intalnit in mod nefericit la Societe Generale reprezinta doar un accident care nu pune in discutie valabilitatea modelului de business dezvoltat de Societe Generale. Ca unul care cunosc bine Societe Generale, sunt convins ca banca isi va reveni din acest soc si va fi inca si mai puternica.
Nu ma pot impiedica, inainte de a incheia, sa spun cateva vorbe despre modul in care presa de la noi a reflectat aceste evenimente. Pot spune ca m-am edificat definitiv in privinta calitatii profesionale a unora dintre ziaristii de economic. Unii (putini) si-au confirmat clasa. Altii (majoritatea) s-au abtinut sa semneze opinii personale si s-au multumit sa preia agentiile straine sau articolele din presa de la Paris. In sfarsit, mai exista unii care au dezvoltat subiecte in directii total surprinzatoare (aici folosesc un eufemism, à bon entendeur, salut), facandu-ma sa ma intreb daca mai exista masura si ratiune. Ma asteptam la intrebari legate de presupusele consecinte pe care le-ar avea evenimentele asupra BRD.  Dar mi-am facut cruce cu limba in gura cand am vazut “cati bani se pot pierde intr-o zi in Romania” si chiar m-am ingrijorat gandindu-ma la energia consumata de cei care se framantau intrebandu-se daca astfel de lucruri se pot petrece oare si pe la noi, prin sistemul bancar romanesc (sper sa nu se supere prietenii despre care este vorba, mai ales ca nu-i critic cu rautate).
Cred ca n-ar strica din timp in timp o sfestanie prin unele redactii pentru ca, atunci cand e sa-si bage dracu’ coada… 

1 comment February 1st, 2008