Posts filed under 'Sport & Societate'
Nicio regula nu e vesnica, in niciun sport. Fotbalul trebuie sa evolueze in pas cu tehnologia si sa adopte metode de arbitraj capabile sa elucideze situatii-limita, asa cum au fost cele de ieri, de la Anglia-Germania si de la Argentina-Mexic.
Cum se poate sa nu acorzi un gol, desi mingea a fost in poarta? Este vorba despre un campionat mondial si nu de o joaca pe maidan, cu reguli aproximative, la mica intelegere a jucatorilor.
Blatter trebuie sa inteleaga ca aceste lucruri ucid fotbalul, omoara fairplayul si pun sub semnul intrebarii insasi esenta sportului - “cel mai bun sa castige”.
Rugby-ul s-a modernizat mai repede si a adoptat arbitrajul video pentru fazele litigioase care au influenta pe tabela de marcaj. De ce sa n-o faca si fotbalul?
June 28th, 2010
Meci cu Ungaria mai plictisitor decat cel de aseara eu n-am mai vazut. O singura raza de soare - golul lui Ghioane, intr-adevar spectaculos. In rest, parca ambele echipe asteptau sa se termine corvoada. De la noi: Apostol foarte chinuit, Marica in mare criza de idei, parca se mira ca nu-i iese nimic. Mi-au placut Nesu si Chivu. De ei n-are rost sa mai vorbim, mai rar am vazut o echipa caznindu-se mai tare decat Ungaria de aseara sa traga un sut pe poarta.
Cum se spune in limba de lemn a antrenorilor, “a fost un test util, ne-am dorit mai mult victoria”. Asteptam meciul cu Franta.
August 13th, 2009
Cu ceva timp in urma, chiar inainte sa inceapa Targul de Carte de la Romexpo, am citit in Adevarul despre reeditarea, la Editura Adevarul, a cartilor lui Sven Hassel. M-am bucurat, pentru ca le citisem pe o parte dintre ele inainte de 1989. Asa ca am cumparat acum 2 dintre tomurile reeditate (le-am gasit la Diverta), care regrupeaza 4 romane - Drum sangeros catre moarte, Moarte si viscol, Monte Cassino si Lichidati Parisul.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca romanele sunt execrabil traduse - din engleza, se pare - de niste “no name”, ceea ce face ca initiativa editurii Adevarul sa fie un adevarat rateu. Daca tot s-au gandit sa le reediteze, o puteau face usor reluand intocmai traducerile aparute inainte de ‘89.
Pana si faza clasica cu “General Staff” (cartier general) tradus ca “Generalul Staff” poate fi gasita (parca in Monte Cassino sau in Lichidati Parisul), ceea ce duce in derizoriu povestea asta. Ii sfatuiesc pe toti doritorii sa nu-si cumpere volumele reeditate.
July 16th, 2008
Mult comentata butada “Despre Germania stii sigur ca a fost invinsa doar atunci cand e urcata in autocar si plecata de la stadion” a fost demontata aseara. N-a mai fost nevoie sa se termine meciul ca sa se vada ca Germania e batuta, se vedea cu ochiul liber inca din minutul 33, cand a inscris Torres. Nemtii n-au fost in stare sa opreasca tandemul Xavi-Iniesta, de la care au pornit toate actiunile periculoase de atac ale spaniolilor si, mi se pare, n-au reusit sa traga nici macar un singur sut pe poarta si n-au avut nicio ocazie.
Jocul spaniolilor a fost la inaltime, combinatiile in viteza si pasele dintr-o singura atingere umilind pur si simplu Germania, mai ales spre final, cand se presupune ca echipa condusa ar trebui, totusi, sa atace. Germania n-a fost in stare.
Daca pe gazon a fost spectacol, comentariul meciului la TVR a fost in suferinta. Totul a inceput chiar de la prezentarea echipelor, cand Gradinescu a prezentat pentru Germania doar 10 jucatori in loc de 11, uitandu-l pe Podolski. O fi banuit el ceva, fiindca neamtul nascut in Polonia parca nici n-a fost pe teren. In continuare, a observat ca “Aragones a trimis pe teren aceeasi garnitura care a distrus Spania (!?) in semifinale”, dorind sa spuna probabil ca Rusia a fost cea “distrusa”. Sirul gafelor a continuat in chiar primul minut de joc, cand am aflat din comentariul sau ca o aruncare de la margine era executata de nimeni altul decat Juande Ramos, fostul antrenor al Sevillei si actualul antrenor al celor de la Tottenham. Furat de emotie, i-a uitat pesemne prenumele lui Sergio Ramos, fundasul dreapta al Realului si al nationalei iberice. Vlad Enachescu a comentat mai putin avantat si n-a facut gafe. Oricum, uneori mai trebuie si chestii de astea ca sa-ti mai descreteasca fruntea.
June 30th, 2008
Ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. Spania este, meritat, in finala Euro. Asa s-a spart si aceasta gogoasa cu echipa Rusiei, “plina de talent”, fruct al “magiei” lui Hiddink. In meciul cu Spania, echipa Rusiei a aratat rau, a echipa plafonata si depasita de miza jocului. S-a dovedit ca meciul cu Olanda a fost doar o intamplare. Povestile cu “generatia de aur” ruseasca sunt chestiuni de adormit copiii. Sa fim seriosi, daca Barca il va cumpara pe Arsavin, va lua cea mai mare teapa din istoria ei. Se si gasisera unii sa compare echipa Rusiei de acum cu echipa fostei URSS, generatia dintre anii 1986-1990. Nu incape comparatia, acolo chiar erau valori, desi cei mai multi oameni din acea echipa erau ucrainienii de la Dinamo Kiev. Chiar si asa, acea echipa n-a reusit decat sa ajunga intr-o finala de euro, pierduta fara drept de apel in fata Olandei. Fotbalul rusesc n-a dat decat arareori supervalori, rezultatele sale (daca se poate vorbi de asa ceva) venind mai degraba pe fondul unor conjuncturi favorabile.
Sper ca in finala sa castige fotbalul adevarat, adica Spania.
June 27th, 2008
Urata echipa a Italiei a plecat acasa. Si asa s-a ales praful de grupa numita “a mortii”. Era culmea ca Italia sa mearga mai departe, si asta pentru ca toti cei care au ajuns pana aici au aratat, fiecare, cate ceva: Turcia - avant si mult curaj, Rusia - un fotbal inventiv si exuberant, desi mai are multe de demonstrat, Germania - forta si caracter, iar Spania este, cred, echipa care joaca cel mai frumos fotbal de la Euro.
Este, pana acum, un Euro al (semi) surprizelor; singura dintre echipele pe care mai toti le vedeau in finala si care a si ajuns acolo este Germania. N-ar fi exclus sa si castige, desi dintre toate marile echipe prezente la Euro, Germania a jucat cel mai tern fotbal. A marcat cand a trebuit si, cu putin noroc, a trecut de Portugalia, care ramane totusi o dezamagire.
Sa vedem semifinalele
June 23rd, 2008
Dupa ce ne-am laudat ba ca mancam supa de cocos, ba ca mancam spaghete carbonara, ba ca bem suc de portocale cu vadra, iata ca ne intoarcem acasa cam plouati, dupa vreo doua saptamani in care am sperat pe ascuns ca vom produce surpriza in “grupa mortii” de la Euro 2008.
Recunosc ca si mie mi s-a parut la un moment dat ca putem trece mai departe; privind retrospectiv, a fost doar un foc de paie. Un meci cu Franta care a semanat cu asa-numitul “razboi ciudat” (perioada de la inceputul celui de-al doilea razboi cand armatele franceza si germana au stat fata in fata din septembrie 1939 pana in mai 40 fara sa se atace una pe alta), un meci destul de bun cu Italia, cu un arbitraj favorabil noua si pe care ar fi trebuit sa-l castigam si in sfarsit o parodie de meci cu Olanda, care ne-a oferit sansa de a trece mai departe, sansa refuzata insa de echipa noastra, care a practicat un joc lipsit de orice sens.
Urmeaza calificarile la Cupa Mondiala din Africa de Sud si o noua “dubla” cu Franta. Ar cam fi timpul ca Piturca sa-si dea seama ca, pentru a castiga, trebuie sa ataci si sa renunte la o serie de jucatori demni de filmele cu Stan si Bran, cum ar fi Nicolita si Florentin Petre.
Cam atat despre fotbal, cand nu se joaca nimic, nici nu e nimic de comentat.
June 18th, 2008
Dupa ce s-au caciulit intr-un mod destul de agresiv la echipa Israelului, care si-a respectat onoarea si a batut pana la urma Rusia, englezii se si vedeau calificati la Euro 2008. Aseara, un Wembley plin-ochi astepta calificarea favoritilor cu artificiile pregatite si gandul la halbele de bere de dupa meci. Si, ce sa vezi? In minutul 12, scorul era 2-0 pentru Croatia. Chiar daca au fost egalati, ca vai de lume, de o Anglie ajutata de un inventiv arbitru suedez (a dat un penalty care la noi s-ar fi lasat cu fugarirea arbitrului pe campiile din spatele stadionului, daca meciul s-ar fi jucat la Vaslui, sau prin intunecoasa gara Basarab, daca s-ar fi jucat in Giulesti) care a facut tot posibilul sa impinga echipa lui Gerrard in careul croat, baietii lui Slaven Bilic n-au renuntat. In minutul 73, Petric, un baiat ras in cap, cu privire crunta, a trimis o racheta in coltul lung al portii nefericitului Carter, un portar care la noi in campionat n-ar avea loc in loturile primelor 7-8 clasate.
Dar nu asta voiam sa spun. Isi mai aminteste cineva cum, in noiembrie 1985, Anglia si Irlanda de Nord faceau un blat de mai mare rusinea pe vechiul Wembley, lasand Romania acasa? Uite ca roata s-a intors, cu o intarziere de 22 de ani, dar s-a intors. Irlanda de Nord nu s-a mai calificat de atunci la niciun turneu final de campionat european sau mondial (si nici nu cred ca se va mai califica prea curand), iar Anglia, pe care am batut-o constant, a ajuns sa depinda de Israel si de mirajul unor Mercedesuri oferite adversarilor ca sa se califice la un campionat dintr-o grupa altminteri usoara.
Finalul acestei grupe de calificare a fost de altfel de un ridicol greu de inchipuit. Mai intai Anglia pierde in Rusia, apoi Rusia, aproape calificata, nu reuseste sa bata Israelul in deplasare. Anglia jubileaza, dupa ce se rugase cu cerul si cu pamantul de israelieni sa nu se lase batuti de rusi. Cand credea toata lumea, inclusiv rusii, ca totul se incheiase, apare Croatia lui Bilic si castiga pe Wembley, facand vodca sa curga in valuri la Moscova. Culmea ridicolului ar fi fost sa se califice totusi Anglia in conditiile in care Rusia nu ar fi reusit sa bata Andorra (si era cat pe-aci).
Culmea e ca Anglia a ajuns in aceasta situatie mai ales din cauza lui Steve McClaren, un antrenor destul de ageamiu, numit la nationala, alta coincidenta, dupa meciul Middlesborough-Steaua 4-2, un rezultat care a cantarit, se pare, decisiv, in desemnarea lui ca antrenor al echipei Angliei. Uite ca n-a mai fost in stare sa faca 4-2 cu Croatia. Dar poate ar fi reusit, daca pe banca ex-iugoslavilor ar fi fost Olaroiu…
PS: atentie la Croatia. N-as prea vrea sa ii avem in grupa la europene.
November 22nd, 2007
Evenimentul Zilei si Romania Libera au publicat in aceasta dimineata doua materiale cutremuratoare despre nenorocirea care s-a abatut asupra unui copil nou-nascut intr-unul dintre spitalele cu nume ale “Romaniei europene”. Micutul Sebastian, nascut cu circulara de cordon ombilical, nu a fost ventilat la timp si a ramas cu sechele care se vor indrepta extrem de greu (nu vede, nu aude, nu poate manca pentru ca centrul nervos care genereaza pofta de mancare nu functioneaza).
Nu cunosc o alta tara in care nasterea (si ma refer la ea ca act medical de maxima responsabilitate) sa fie privita cu atat de multa detasare (din partea medicilor) si de ingrijorare (din partea parintilor). Nu vreau sa generalizez, insa cu totii trecem cu vederea un aspect care a intrat, aproape, in normalitate. Este vorba despre taxa (la propriu) care se plateste in momentul in care o femeie intra in spital ca sa nasca. Este ceva gen “taxa de protectie”, platita nu pentru servicii medicale exceptionale, ci pentru ca sa fii tratat oarecum corect, ca sa se uite cineva la tine atunci cand trebuie, ca sa fii asistat la nastere de medic etc, drepturi elementare pe care le are fiecare pacient.
Si atunci cand vad astfel de intamplari, imi spun ca toata aceasta zbatere prin care trece Romania este inutila. Dorim sa construim TGV-uri, sa facem autostrazi, sa creasca bursa fara sa ne dam seama ca de fapt construim etajul unei case fara fundatie. Asemenea intamplari ne dovedesc inca o data, cu varf si indesat, ca suntem, de fapt, in plin Ev Mediu intunecat. Oameni care nu isi fac datoria, care vor sa castige fara sa munceasca, care, in ultima instanta, isi cladesc existentele si carierele pe impostura si incalcarea eticii profesionale.
Nu cred ca se va schimba nimic nici dupa cazul Sebastian. Ma gandesc ca poate ar trebui sa se renunte, la absolvirea facultatii de medicina, la actul simbolic al prestarii juramantului lui Hipocrate. S-ar putea ca, acum, textul lui sa fie tiparit pe acea hartie speciala pe care se tiparesc bancnotele.
November 21st, 2007
Cearta dintre Gigi Becali si Gica Hagi a polarizat in ultimele trei zile atentia mass-media asa cum putine subiecte legate, chiar si tangential, de sport au facut-o de-a lungul vremii. De exemplu, nu tin minte ca victoria asupra Argentinei de la CM din SUA, in 1994, sa fi fost disecata in acest fel timp de trei zile la rand (si azi e doar miercuri). O presupusa controversa in privinta rolului unui anumit jucator pe teren a ajuns eveniment mediatic, tinand prima pagina in cateva jurnale si ocupand spatiu de emisie live la Realitatea TV. Chiar asa de important sa fie locul lui Mirel Radoi pe teren, in sistemul de joc al lui Gica Hagi? Sau totul e doar inca o strategie a acestui controversat, dar nu mai putin interesant produs al media din Romania, care este presedintele Stelei?
August 22nd, 2007
Previous Posts
